Conceptul de casa pasiva

"Casele pasive" fac parte din categoria “cladirilor de energie redusa” . Termenul de “casa pasiva” isi are originea in faptul ca, datorita constructiei sale speciale, aceasta cladire este putin sensibila din punct de vedere al conformului termic la modificarile parametrilor meteorologici.

Casele pasive sunt definite ca fiind acele case care asigura un climat interior comfortabil si vara si iarna, fara insa a fi nevoie de o sursa conventionala de incalzire.
Pentru a fi posibil acest concept, necesarul anual pentru incalzirea cladirii trebuie sa nu depaseasca 15 kWh/(mp*an). Consumul de caldura masurat al primei case pasive din Germania (in Wiesbaden, 1992) a fost mai mic de 13 kWh/m2/an.

Necesarul minim poate fi asigurat prin incalzirea aerului furnizat de sistemul de ventilatie - un sistem care este necesar in orice caz.
Intr-o casa pasiva , energia radiatiilor solare captata din exterior, energia termica asigurata de surse interne (fiecare om emite aproximativ 80 W energie termica), energia care provine de la corpurile de iluminat si de la aparatele electrocasnice pastreaza temperatura comfortabila in interiorul casei in anotimpul rece.



O "casa pasiva" este o locuinta foarte bine termoizolata. O casa pasiva standard contine o anvelopa exterioara a casei foarte bine izolata termic, ferestre termopan si tâmplarie lemn stratificat termoizolat (sau PVC) si un sistem de ventilatie integrat, care elimina aerul viciat din cladire si îl trece printr-un schimbator de caldura; acesta recupereaza o parte a energiei termice transferând-o catre aerul proaspat ce intra de afara în locuinta.